Our Recent Posts

FLORIN BUSUIOC: „Educația ne face oameni”

„EDUCAȚIA NE FACE OAMENI!

EDUCAȚIA SCHIMBĂ VIEȚI!

LASĂ-TE EDUCAT!”

(Florin Busuioc)

EUROSCOLA, EDIȚIA A XII-A

Nu pot spune că am avut neapărat modele în viață, dar trebuie să menționez un profesor extraordinar, Dem Rădulescu, care era absolut fabulos la ore. A fost și profesorul Maiei Morgestern.”

CE ESTE EUROSCOLA?

În fiecare an, Parlamentul European organizează un concurs pentru liceenii din toate statele membre ale Uniunii Europene. Acest concurs poartă numele Euroscola. Tematica de până acum a fost variată și de actualitate, reflectând probleme majore cu care se confruntă populația Europei la ora actuală (șomaj, declin demografic, criza imigranților etc.).

Anul acesta, provocarea este una extrem de interesantă: aceea de a identifica „personalități care au reușit să aibă un parcurs demn și frumos în viață prin educație și/sau învățarea și practicarea unei meserii”.

Foto: Iman Gemaledin Belkis (11 D)

Interviu realizat de: Amalia Grumăzescu (10 B), Maria Burada (10 D), Maria Caranica (10 F), Teodora Bercea, Iulia Costache (11 D)

Echipa Euroscola mulțumește elevului Andrei LĂTĂREȚU (10 B), datorită căruia această întâlnire de neuitat a fost posibilă.




Cine nu-l cunoaște pe FLORIN BUSUIOC (Busu)! Omul care a reușit să transforme o banală prezentare de știri meteo într-unul dintre cele mai originale momente din cadrul emisiunilor de știri. Nu e de mirare că, în anul 2010, Florin Busuioc a fost desemnat CEL MAI BUN PREZENTATOR METEO AL ANULUI DIN EUROPA de către Societatea Europeană de Meteorologie. (sursa)

Busu se întâlnește cu telespectatorii în fiecare zi, prezentând rubrica „Vremea“ din cadrul Știrilor Pro TV. A debutat în televiziune în 1992, la TVR, în rolul principal din filmul pentru copii „Brutus” (premiat in 1993 la The International Film Festival Prix Danube, Bratislava, Slovakia), apoi ca prezentator al emisiunii „TIP TOP MINITOP”. La sfârșitul anului 1996, devine gazda emisiunii „Dăruiești și câștigi” la Pro TV, unde, în perioada 17-24 decembrie, prezintă cazurile unor copii talentați, cu posibilități materiale precare. (sursa)

Despre anii copilăriei, despre ce au însemnat școala și familia (principalii protagoniști în formarea sa) ne-a vorbit îndrăgitul actor și remarcabil om de televiziune într-un interviu, realizat la Colegiul Național „Spiru Haret” (în contextul desfășurării proiectului „Euroscola”, ediția a XII-a).

Amalia Grumăzescu: O să începem prin a vă prezenta pe scurt proiectul „Euroscola”. Este un proiect demarat de Parlamentul European pentru liceenii din statele membre ale Uniunii Europene. Până acum, temele au fost variate și de actualitate, reflectând problemele cu care se confruntă cetățenii din Uniunea Europeană: șomaj, declin demographic… Tema de anul acesta este aceea de a identifica personalități care au avut un parcurs demn și frumos în viață prin educație sau prin intermediul practicării unei meserii. Și ne-am gândit la dumneavoastră…

Florin Busuioc: Foarte frumos, mulțumesc din suflet!

A.M.: Ce ne puteți spune despre educația dumneavoastră? A influențat decisiv reușita dumneavoastră în viață?

Florin Busuioc: Eu am fost educat la Hunedoara, n-am fost educat aici, în București. Am făcut școala la Hunedoara, un oraș muncitoresc cu niște profesori senzaționali, dedicați actului de învățământ. Eu îmi aduc aminte ca învățătoarea nu ne lăsa absolut deloc în neștiință, ne punea să învățăm și, e adevărat, era soția directorului combinatului, doamna Faur. Cumva, din pricina asta, avea o responsabilitate în plus. Era o învățătoare senzațională. Îmi aduc aminte și astăzi


că ne ținea în corzi tot timpul. Am dobândit cumva nevoia de a învăța de la dânsa. După aceea, a urmat perioada liceului, unde am avut un diriginte senzațional, profesor de engleză, Opriș, minunat om, care ne-a deschis apetitul pentru limba engleză, pentru că, pe vremea când făceam eu școala, engleza nu era o limbă atât de iubită.

Acum, eu n-aș zice că m-a opresat comunismul atât de tare, pe mine, personal. Comunismul mi-a dăruit, ca să zic așa, niște profesori foarte buni, care erau formați atunci, în perioada respectivă, deci nu erau niște profesori formați în perioada anterioară comunismului, însă erau foarte dedicați. Aceasta este problema din ziua de astăzi, dedicarea cu care profesorii își fac treaba. Astăzi nu mai e același lucru, învățământul se face puțin diferit.

Apropo de educație, eu am avut mare noroc că tatăl meu era regizor și director al Teatrului Popular din Hunedoara, deschizându-mi calea spre teatru. El m-a adus la Teatrul Popular, mi-a dat niște roluri mărunte pe-acolo. E și acesta un soi de educație, pe care am primit-o de la tata: educația legată de teatru. Am practicat meseria aceasta, nu însă fără obstacole. Am dat de cinci ori la teatru, să nu vă închipuiți că am intrat din prima. La vremea respectivă, erau două locuri, și erau 386 de candidați pe un loc. Și am intrat a cincea oară, am reușit să fac facultatea, am fost după aceea trimis la Piatra-Neamț, la Teatrul Tineretului din Piatra-Neamț (în general, șefii de promoție erau trimiși acolo, era un teatru foarte bun de lansare a actorilor). Eu și Anca Sigartău am fost trimiși acolo, fiindcă eram șefii promoției.

Am stat la Piatra-Neamț aproximativ opt luni, până a venit revoluția. Am fost numit șeful FDSL-ului în teatru, și 20 de minute am avut această funcție.

A.M. Douăzeci de minute?

F.B.: Da, pentru că am zis: „Eu am treabă, am repetiții, nu am timp de ședințe”. M-au înlocuit și, după șapte luni, am plecat la Arad după regizorul cu care lucrasem în facultate, Ion Mânzatu, cu care am lucrat acolo și care mi-a propus să facem împreună „Pescărușul” lui Cehov. Urma să joc rolul principal. Am plecat la Arad, am făcut spectacolul, după care am venit la București, am dat concurs și am intrat la Teatrul „Ion Creangă. Aici am avut foarte multe spectacole de teatru: jucam tot, tot ce se putea juca.

În anul 1994 aveam 286 de spectacole într-un an. Era nemaivăzut, în condițiile în care trei luni pe an teatrul nu are activitate. A urmat apoi legatura cu televiziunea, prin Televiziunea Română. Este vorba despre unele emisiuni, printre care și „TipTop, MiniTop”. Nu le știți voi... În anul 1995 s-a înființat ProTV-ul. Am trecut direct la ProTV, făceam dublaje pentru desene animate. Am lucrat un an și jumătate acolo și, după-aceea, pentru că aveam o voce suficient de bună ca să-mi apară pe post, am primit postul de voice over la emisiuni - concurs, precum: „Roata norocului”, „Riști și câștigi”, „Prețul corect”, „Te uiți și câștigi”. Mi-am pus puțin amprenta acolo, pentru că, la „Roata norocului” de exemplu, compuneam versuri, toate voice over-urile mele erau în versuri, ceea ce era nemaivăzut în televiziune. A urmat emisiunea „Bingo”, o mare greșeală, în opinia mea, după care am rămas liber de contract. Datorită Monei Segall, care nu a vrut să mă piardă, am ajuns la meteo. Făceam meteo la sfârșit de săptămână. Apoi a venit momentul în care s-a creat acest program de dimineață, cu Mihai Dedu și cu Lavinia Petrea, sau Andreea. [...]


Programul acesta de meteo pe care-l făceam în cadrul știrilor de dimineață mi-a adus, la un moment dat, mari satisfacții. Încă din prima zi, eu cu Mihai Dedu am făcut un pariu. Zice Dedu: „Îți dau o problemă de logică și, dacă îmi răspunzi,...”. De aici a plecat totul. El mi-a dat problema de logică în direct, eu i-am răspuns corect la final și, din a doua zi, i-am zis: „Dacă tu ai făcut chestia asta în prima zi, începând de astăzi o să-ți dau eu probleme în fiecare zi...”. Dacă stau să calculez, în opt ani de zile, zilnic, 200 și ceva de zile pe an, mii de probleme am dat.

Așadar, a existat o pauză de vreo doisprezece ani în ceea ce privește teatrul. Când am revenit, mi-a fost înfiorător de greu. Nu neapărat pentru că e o meserie care se uită, dar a fost foarte dificil să-mi găsesc resorturile emoționale pe care le aveam înainte, pentru că acestea se pierd. Și, la acea vreme, îmi era foarte greu să le găsesc în mine. Până la urmă mi-am revenit și acum, slavă Domnului, joc destul de mult, am două spectacole și mai am în repetiție încă un spectacol.

Teodora Bercea: Deci educația a constituit o parte importantă și în copilărie...

F.B.: Da, foarte importantă. Mama a fost și bibliotecară la biblioteca publică a orașului și m-a ajutat foarte mult situația aceasta, recunosc.

A.M.: Ați avut modele în viață?

F.B.: Nu pot spune că am avut neapărat modele în viață, dar trebuie să menționez un profesor extraordinar, Dem Rădulescu, care era absolut fabulos la ore. A fost și profesorul Maiei Morgestern. El mi-a fost mie profesor timp de patru ani. Pe vremea aceea, așa funcționa școala: un profesor avea o clasă. Acum nu mai e așa, e o vălmășie întreagă, sunt trei profesori la o clasă care își împart elevii nu știu cum.

Maria Burada: Continuând discuția pe linia tematică a proiectului „Euroscola” din acest an, ce importanță credeți că mai are în ziua de astăzi educația pentru reușita in viață a unei persoane?

F.B.: Educația este cel mai important factor pentru reușita cuiva chiar și astăzi, când trăim într-o lume diferită, într-o lume în care banii au importanță, felul în care arăți are importanță, o lume în care faptul că ești soția cuiva are importanță. Eu cred în continuare că, fără educație, nu poți să ajungi acolo unde îți dorești.

Aș avea o recomandare să vă fac vouă, pe care am adresat-o și unor studenți de la Psihologie si de la Filozofie. Aceștia afirmau mereu: ,,Ce o să facem după ce absolvim facultatea? Nu avem niciun viitor..." Le-am răspuns: ,,Uite ce puteți să faceți: descoperiți niște proiecte, nu contează ce fel de proiecte, pe care să le realizați în grupuri de zece, de opt, de doisprezece, nu are importanță câți, dar să găsiți acei oameni cu care să vă înțelegeți bine, și cu care să colaborați ulterior, după absolvire. Este singura soluție." Am mai avut discuții și cu studenți de la Media, care aveau aceleași frământări: „Și noi ce facem, că nu o să putem să ajungem într-o televiziune toți." . Zic: „Dar ați putea crea o televiziune online, în care să vă spuneți părerea. Faceți un site extraodinar, o televiziune online, împărtășiți toate problemele acolo pentru că, la un moment dat, televiziunea online o să conteze. Deocamdată la noi, aș zice, nu e atât de importantă, dar o să conteze.

Alexandru Constantinescu: Ceva similar facem și noi aici, un proiect cu douăzeci și patru de elevi. Soluția cea mai bună acum este ca proiectele să nu vină din partea profesorilor, ci din partea elevilor

F.B.: Ar fi ideal așa ceva.

Maria Caranica: De ce vă temeți cel mai mult?

F.B.: De prostie.

M.C.: Cum arată ziua perfectă?

F.B.: O repetiție, mers la PRO, după aceea cu soția și cu fetele la un restaurant seara.

M.C.: Ce calitate prețuiți cel mai mult la oameni?

F.B.: Cred că sinceritatea.

M.B.: Mâncarea preferată?

F.B.: Sunt atât de multe mâncăruri care îmi plac încat nici nu m-am gândit la asta vreodată. Găluște cu prune.

Alexandru Constantinescu: Asta e din copilărie...

F.B.: Da, eu le fac, cele mai bune din lume, le-am trimis unui prieten din Belgia, au mâncat toți prietenii lui și au zis: „Nu se poate, să ne mai facă...”

M.B.: Rock sau folk?

F.B.: Rock.

A.M.: La munte sau la mare?

F.B.: La munte, definitiv.

M.B.: Baschet sau fotbal?

F.B.: Baschet.

A.M.: Cum vi se par noile generații?

F.B.: Voi sunteți o generație cu mult mai multă informație și cu mult mai multe cunoștințe decât am fost noi. Sper doar să nu vă pierdeți în Google... Stați foarte mult pe rețelele de socializare, sunteți foarte activi online.

 

aboutus

Te încântă ceva în jur?

Sau te nemulțumește?

Vrei să ne spui, chiar și puțin,  ceva din ce ai trăit?

Sau să-ți fie publicate creațiile? 

Așteptăm un semn de la tine. Doar atât. 

ECHIPA

„Vlăstarul” este revista Colegiului Național „Spiru Haret” din București,

înființată în anul 1923.

©2018 - „Vlăstarul”. Toate drepturile rezervate. ISSN-L = 2065 – 4308

  • Facebook - White Circle
  • White Twitter Icon
  • logo-cnshb