Din Spiru... fiți gata... Parlamentul European!

Interviu cu IRINA LAZĂR, absolventă a C.N.„Spiru Haret”,

promoția 2015, de la Parlamentul European!

Am intrat pe site-ul Parlamentului European, am urmat pas cu pas cerințele aplicării, mi-am depus scrisoarea de intenție și am așteptat...

Foto: Irina Lazăr

          În anul 2015, echipa Euroscola a Colegiului Național „Spiru Haret” ajungea la Parlamentul European, Strasbourg, cu o misiune clară: identificarea celor mai optime soluții de reducere a șomajului în rândul tinerilor. O parte dintre elevii implicați în proiect erau în clasă terminală (a XII-a F, diriginte: prof. Nicole Stănescu): Bianca Bădoi, Teodora Anghel, Teodora Mureșan, Monica Leonida. Și, cum nu prea există coincidențe, destinul  a considerat că n-ar fi rău ca, din aceeași clasă, la trei ani distanță, să mai ajungă cineva acolo. Este vorba despre IRINA LAZĂR, absolventă C.N. „Spiru Haret”, promoția 2015. După absolvirea liceului, Irina a devenit studentă a Facultății de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București, obținând licența în acest an.  

Contactată de echipa „Vlăstarul”, Irina a fost mai mult decât bucuroasă la propunerea de a acorda un interviu. A rămas neschimbată: veselă, plină de viață dar, în același timp, concentrată pe ce are de făcut.

Irina, mult succes în continuare!

 

Reporter Vlăstarul: Cum a fost experiența ta în CNSHB ?

IRINA LAZĂR: Până să ajung la facultate, îmi spuneam că cei mai frumoși ani din viață au fost anii de liceu, apoi am realizat că fiecare etapă a vieții e frumoasă în felul ei și trebuie trăită la maxim. Spiru a fost locul unde am întâlnit profesori minunați, aplecați spre meseria de a forma caracterele noastre, locul unde s-au legat prietenii pe viață și locul unde a început conturarea caracterului meu. La formarea mea ca om au contribuit atât profesori dedicați, pe care nu o să îi uit niciodată, cât și prieteni care mi-au fost alături în toate momentele, fie bune, fie rele.

 

R.V.: Pentru unii dintre colegii tăi mai mici urmează o probă defoc: examenul de bacalaureat. Cum ți s-a părutție acest examen?

I.L.: Examenul în sine a fost simplu. Mai ușor decât în anul precedent și, totuși, cu o încărcătură emoțională uriașă. „BACUL BATE LA UȘĂ” este o sintagmă care ne-a urmărit încă din prima oră de limba română (râde). Examenul de maturitate, nu ? Când încerci să dovedeșți că nu ai irosit patru ani degeaba, în timp ce în jurul tău se aud doar două voci – „Stai liniștit, mulți nu au luat BAC-ul și sunt ok acum” și: „Asta e, nu iei BAC-ul – ești rușinea familiei.” Per total, un episod de maturiatate până la urmă, efort enorm, sute de ore de învățat suplimentar și câteva nopți nedormite. Efortul nu a fost în zadar, acele nopți nedormite din cauza stresului s-au transformat mai apoi în nopți albe petrecute în Vamă :).

 

R.V.: Ce materii îți plăceau în liceu?

I.L.: O alegere grea. Limbile străine au fost întotdeauna în inima mea, în special limba engleză pe care, până la urmă, am atestat-o și cu un examen Cambridge. Franceza, din păcate, nu a fost punctul meu forțe. Mi-a plăcut mult și Filozofia, dar acest fapt se datorează mai mult doamnei profesor Codruța Missbach. Trăiesc situații în viața de zi cu zi ce mă trimit cu gândul la expunerile și învățăturile dumneaei. Nu mi-aș fi imaginat niciodată că Filozofia este atât de prezentă în viața mea cotidiană.

R.V.: La ce facultate ai dat examen de admitere?

I.L.: Aveam în minte o singură facultate: Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, secția Filologie, arabă sau japoneză ca limbă de studiu principală, iar engleza - că limbă secundară. Într-un final, am ales limba arabă și am susținut două examene scrise: un examen din gramatica limbii române și un examen din gramatica limbii engleze, plus traduceri și exercițîi. Nu am aplicat la altă facultate, dar mi-am depus dosarul la rusă, ca plan B, unde se intră cu media de la bacalaureat. Am riscat un pic, într-adevăr, dar am avut încredere în mine și am intrat. Punct ochit punct lovit. S-a dovedit a fi o decizie foarte bună pe plan de înțelegere culturală, de acceptanță și de învățare a unei limbi atât de diferite de a noastră.

 

R.V.: Ne-a șoptit cineva că acum ai ajuns la Parlamentul European. Ne povesteșți cum s-a întâmplat?

I.L.: Încă din timpul liceului îmi doream să plec din țară. Să mă mut. De tot. În jurul meu auzeam: „nu o să ai niciun viitor aici, țara asta se duce de râpă, nimeni nu o să vă ajute, PLECAȚI!!!” sau:  „Păi dacă plecați toți, ce se va întâmpla?”. Așadar, m-am hotărât. „O să plec, dar nu îmi voi părăsi țara.”. După ce am terminat facultatea, m-am decis să nu urmez imediat un master pentru că „așa trebuie”, am vrut să înțeleg ce vreau eu cu adevărat să fac cu viața mea. Am intrat pe site-ul Parlamentului European, am urmat pas cu pas cerințele aplicării, mi-am depus scrisoarea de intenție și am așteptat. Îmi doream foarte mult să fac un stagiu prin care puteam să mă dezvolt atât din punct de vedere profesional, cât și personal. După o perioadă de timp, am fost contactată și mi s-a oferit șansa de a fi stagiară pe o perioadă de șase luni. În momentul de față, sunt stagiară la cabinetul europarlamentarului Cătălin Ivan, un om hotărât, vizionar, de la care am învățat foarte multe într-un timp foarte scurt. Colegii din cabinet sunt oameni extraordinari, cu multă experiență, de la care învăț zilnic câte ceva nou.

 

R.V.: Sunt implicați și alți studenți? Cum vă înțelegeți?

I.L.: Am reușit să leg relații de prietenie și cu asistenți și stagiari din Spania, Grecia, Italia, etc. Toți au un program încărcat, propriile „calcule politice” și agende… dar totul se încheie joi seara, după programul de muncă, la o bere în fața Parlamentului, unde se organizează în fiecare săptămână o adunare a asistenților și a stagiarilor. După o bere sau un pahar de vin, toată lumea discută mai relaxat și se mai pierde din atitudinea strictă și complet profesională din timpul săptămânii 

 

R.V.: Ce oportunități privind dezvoltarea personală îți oferă implicarea în acest proiect?

I.L.: În principiu, posibilitățile sunt infinite, contează doar cât de mult îți doreșți sau ceea ce crezi că ai putea să faci. Sunt sute de subiecte zilnice în Parlament, de la reforme sociale la investiții în educație, de la probleme în sectorul agricol la modificări ale codurilor penale internaționale, totul se discută și se dezbate sub același acoperiș. Ca stagiar, ai opțiunea să asișți la tot felul de ședințe, proiecte și ai oportunitatea să înveți despre subiecte distincte.

R.V.: Îmi poți povesti o întâmplare din liceu pe care nu o vei uita vreodată?

I.L.: Sunt atât de multe că nici nu știu cu care să încep. Dacă ar fi să o iau în ordine cronologică,  aș începe cu prima zi de liceu în care am realizat că îmi voi petrece încă patru ani în aceeași bancă cu cea mai bună prietenă a mea din copilărie, Ioana. Apoi, nenumăratele ieșiri din Gambinos, înainte sau după liceu, în care ne făceam (sau încercam să ne facem) temele (uneori ne dădeam bătuți și jucam Whist și Rentz și ajungeam să stăm câte 5-6 ore acolo). Cred că una dintre cele mai amuzante întâmplări a fost când am aflat rezultatele la bac. În fiecare dimineață ne strângeam mai mulți colegi să mergem împreună la liceu pentru că locuiam în același cartier. Ne pregăteam să plecăm, moment în care o colegă urlă: „AU APĂRUT!”. Nu am zis niciunul nimic, ne albiserăm la față și ne îngrămădeam toți să ne uităm pe un singur telefon ce note am obținut. În secunda doi, în urma țipetelor necontrolate, tot sectorul 6 a aflat că am luat „examenul de maturitate” cu note mari (zâmbește). În timp ce dansam pe stradă de bucurie, o colegă scoate o sticlă de șampanie din portbagajul mașinii (amuzată). Eram pregățiți să sărbătorim.

R.V.: Ce pasiuni ai? Mai ai timp de ele?

I.L.: Câte puțin din fiecare, parcă așa suna ideea de echilibru în viață, nu? După teminarea programului de lucru, dacă mai am timp, îmi place foarte mult să desenez, să vizitez și să îmi petrec sfârșitul de săptămână în locuri noi. Dacă aș putea, aș face numai asta: să vizitez și să desenez, și, probabil, aș fi cel mai fericit om din lume. Dacă nu am așa mult timp la dispoziție, mă relaxez uitându-mă la Netflix.

 

R.V.: Muzica preferată?

I.L.: De la The Beatles, Queen, Pink Floyd, Jonny Cash, RHCP, Subcarpați, Vama... până la Beyonce și Cardi B. (râde) pot să mă poziționez oriunde pe scara intereselor muzicale, depinde de atmosferă, de stare, uneori chiar și de colectiv.

 

 

 

 

R.V.: Un mesaj pentru spiriști?

I.L.: Singurul lucru mai nasol ca Bac-ul e prima sesiune. Și singurul lucru mai nasol ca prima sesiune e examenul de licență. Și singurul lucru mai nasol ca licență este… Să ne calmăm. Cel mai important este să trăieșți în prezent, să te bucuri de moment, nu în trecut, nu în viitor.

 

 

 

Echipa Vlăstarul mulțumește Biancăi Bădoi pentru oportunitatea realizării acestui interviu.

 

Please reload

Our Recent Posts

ACADEMICIAN MUGUR ISĂRESCU: „EU, DE CÂND MĂ ȘTIU, CITESC!”

October 14, 2019

Dr. Corneliu IORGULESCU (Spitalul Floreasca): „REUȘITA ÎNSEAMNĂ INTEGRARE SOCIALĂ ŞI FAMILIALĂ COMPLETĂ. EDUCAŢIA ÎŢI OFERĂ INDEPENDENŢA.”

October 6, 2019

Monica DAVIDESCU (T.N.B.): „SUNT MULTE ÎNTREBĂRI LA CARE GĂSIM RĂSPUNS NUMAI DACĂ SUNTEM EDUCAȚI”

October 6, 2019

1/1
Please reload

 

aboutus

Te încântă ceva în jur?

Sau te nemulțumește?

Vrei să ne spui, chiar și puțin,  ceva din ce ai trăit?

Sau să-ți fie publicate creațiile? 

Așteptăm un semn de la tine. Doar atât. 

ECHIPA

„Vlăstarul” este revista Colegiului Național „Spiru Haret” din București,

înființată în anul 1923.

©2018 - „Vlăstarul”. Toate drepturile rezervate. ISSN-L = 2065 – 4308

  • Facebook - White Circle
  • White Twitter Icon
  • logo-cnshb